Casa Gheorghe Tătărescu din București: istoria unui spațiu al memoriei politice și al elitei interbelice păstrat prin EkoGroup Vila

În inima Bucureștiului, într-un colț discret al Străzii Polonă, se află o vilă care poartă în zidurile sale ecourile unui secol zbuciumat, în care puterea politică, cultura și tragediile istorice s-au contopit într-un spațiu emblematic. Casa Gheorghe Tătărescu nu este doar o simplă locuință, ci martorul tăcut al unui destin politic complex și al unei epoci în care România își negocia identitatea pe scena europeană. Păstrând astăzi continuitatea cu trecutul său, sub denumirea de EkoGroup Vila, această reședință interbelică ne invită să explorăm relația subtilă dintre arhitectură, putere și memorie.

Casa Gheorghe Tătărescu: între puterea discretă și patrimoniul cultural

Figura lui Gheorghe Tătărescu (1886–1957), prim-ministru al României în două mandate în perioada interbelică, se reflectă cu claritate în atmosfera acestei reședințe construite cu măsură, sens estetic și o relație atentă între spațiul public și cel privat. Vila, al cărei proiect a fost semnat de arhitecții Alexandru Zaharia și Ioan Giurgea și în care sculptorița Milița Pătrașcu a lăsat amprenta artistică a șemineului, transcende statutul de locuință privată, devenind un simbol al unui cod cultural al elitei interbelice. Transformarea sa recentă, sub numele de EkoGroup Vila, aduce în contemporaneitate o lecție de responsabilitate istorică, menținând narațiunea vie a acestui spațiu încărcat de semnificații.

Gheorghe Tătărescu: o biografie politică între idealism și compromis

Jurist cu doctorat obținut la Paris în 1912, Gheorghe Tătărescu a fost o personalitate marcantă a Partidului Național Liberal și un protagonist al politicii românești din perioada interbelică, asumând maniurile unei epoci complicate, caracterizate de tranziții democratice fragile și tensiuni geopolitice majore. Nu trebuie confundat cu pictorul Gheorghe Tattarescu, reprezentant al secolului XIX, această diferențiere subliniind clar domeniile distincte de influență.

Cariera sa reflectă un amestec de modernizare și pragmatism, cu accente clare asupra reorganizării statului român și asupra rolului parlamentei într-o democrație consolidată, dar și cu compromisuri ce au contribuit la erodarea mecanismelor parlamentare occidentale. Cele două mandate de prim-ministru au fost marcate de încercări de echilibrare între ordinea internă și presiunile externe, oferind o imagine a unui om politic conștient de limitele și obligațiile funcției sale, dar nu imuni la ambiguitățile relațiilor cu regele Carol al II-lea și evoluțiile turbulente care au urmat.

Casa: proiect de viață și spațiu al puterii muncite cu discreție

Nu este întâmplător că vila din Strada Polonă nr. 19 a fost concepută cu eleganță și sobrietate, în ciuda statutului înalt al proprietarului. Mai mult decât o simplă casă, aceasta a funcționat ca o extensie a vieții lui Gheorghe Tătărescu, reflectând o etică a puterii moderate, a reținerii și a respectului față de funcția publică. De la biroul premierului, amplasat discret la entre-sol și accesibil printr-un portal lateral al cărui registru amintește de arhitectura moldovenească, până la relația fină dintre spațiile de reprezentare și cele de intimitate familială, fiecare element pare măsurat și conștient orientat spre un echilibru valoric.

Scara redusă a vilei, atât ca volum, cât și ca amploare interioară, demonstrează că pentru Gheorghe Tătărescu puterea nu avea nevoie de grandiozitate sau de demonstrativitate ostentativă. Ea se legitima prin funcție, nu prin excese materiale. Această minuțiozitate se citește în proporțiile clare, în luminozitatea spațiilor și în atentă organizare logică, care respectă atât rigorile unui cod social aristocratic, cât și nevoia pentru intimitate și eficiență.

Arhitectură și artă: între Mediterană și Tradiția Neo-Românească

Vila reprezintă un exemplu rafinat și rar în peisajul bucureștean al anilor ’30, în care stilul mediteranean se intersectează cu elemente specifice neoromânismului arhitectural. Inițial concepută de arhitectul Alexandru Zaharia, proiectul a fost ulterior reiterat și detaliat de Ioan Giurgea, asociatul său, între 1934 și 1937, ceea ce a dat edificiului o coerență estetică și simbolică distinctă.

Fațada găzduiește portaluri cu influențe moldovenești, iar coloanele filiforme sunt tratate diferențiat, dar mențin un ton unitar, evitând rigiditatea simetriilor clasice în favoarea unui echilibru organic. Interiorul beneficiază de o atenție deosebită pentru detaliu: parchetul din stejar masiv, finisat manual cu esențe diferite, ușile sculptate fără exces ornamentalitatea și feroneria din alamă patinată evocă o dimensiune culturală în care materialitatea susține ideea de permanență și măsură.

Un reper artistic esențial îl constituie șemineul realizat de Milița Pătrașcu, eleva lui Brâncuși și prietena Arethiei Tătărescu, care introduce în ambient o notă discretă de modernism temperată cu elemente neoromânești. Aceasta contribuție indică un dialog cultural sofisticat, care transcende simpla funcționalitate a obiectului pentru a formula o declarație estetică integrată în vocabularul elitei interbelice.

Arethia Tătărescu: prezența culturală în umbră

În această ecuație a unui spațiu domestic unde puterea politică și cultura se întrepătrund, Arethia Tătărescu, cunoscută drept „Doamna Gorjului”, se detașează ca un dirijor discret al sensurilor estetice și simbolice. Nu a fost doar soția unui prim-ministru, ci o mecena a culturii, implicată în binefacere și în promovarea meșteșugurilor tradiționale, precum și în susținerea artei românești a vremii – contribuții care îi asigură un loc important în înțelegerea „povestii vilei din Strada Polonă nr. 19”.

Documentele de arhivă arată că Arethia a fost beneficiara oficială a proiectului arhitectural, ceea ce relevă o implicare directă în deciziile privind estetica, proporțiile, dar și limitele ostentației. Influenta sa culturală a fost esențială în păstrarea coerenței arhitecturale și în includerea elementelor sculpturale ale lui Milița Pătrașcu, dar și în definirea unui spațiu care să fie, în egală măsură, un loc al puterii și al familiarității.

Ruptura comunistă: spațiu și memorii decuplate

Odată cu înăbușirea carierei lui Gheorghe Tătărescu după 1947 și instaurarea regimului comunist, casa a încetat să fie un simbol activ al elitei situate între autoritarism și democrație. În acest nou context, locuința a fost deposedată de semnificațiile originare, fiind supusă unui proces de degradare și reutilizare improprie, care a redus considerabil valoarea arhitecturală și simbolică.

Polica naționalizării și transformării locuințelor foștilor demnitari a însemnat compartimentări arbitrare, pierderea relației armonioase dintre interior și grădină, precum și deteriorarea finisajelor și elementelor artistice originale. Această degradare graduală reflectă mai larg o politică a uitării și a dezangajării față de patrimoniul cultural al elitei anterioare, precum și o rescriere ideologică a memoriei spațiului.

După 1989: dileme, intervenții și reconfigurări

Regimul postcomunist a oferit ocazia reabilitării, însă, paradoxal, a adus cu sine și o perioadă de instabilitate și controversă pentru Casa Gheorghe Tătărescu. Preluată la un moment dat de Dinu Patriciu, figură controversată și arhitect de profesie, vila a suferit modificări care au ignorat principiile inițiale de proporție și buna păstrare a elementelor definitorii, exacerbate de transformarea temporară în restaurant de lux – un act ce a maximat discrepanța dintre istorie și prezent.

Ulterior, o intervenție mai atentă, inițiată de o firmă britanică, a recuperat o parte din valorile proiectului semnat de Zaharia și Giurgea, redând clădirii o parte din echilibrul și sobrietatea originară. Această oscillare între excese și reparații reflectă o luptă mai amplă a societății românești de a se raporta matur la moștenirea culturală și la ambivalența unei figuri politice atât de complexe cum este cea a lui Gheorghe Tătărescu.

• Casa este astăzi înaltă prin modestie și proporționare, contrar spațiilor grandioase ale altor politicieni contemporani.
• Biroul premierului, mic și discret, reflectă o etică a exercitării puterii, în care funcția se supune spațiului privat, nu invers.
• Corectarea intervențiilor post-1989 s-a făcut ținând cont de detalii precum parchetul masiv din stejar, feroneria de alamă și accentele sculpturale brâncușiene.

EkoGroup Vila astăzi: continuitate responsabilă într-un spațiu al memoriei

Sub denumirea de EkoGroup Vila, această fostă rezidență a prim-ministrului Gheorghe Tătărescu își află acum un nou rol în peisajul cultural bucureștean: mai mult decât un edificiu restaurat, un spațiu viu al memoriei în care trecutul nu este șters, ci integrat cu grijă în discursul contemporan. Funcționarea sa ca spațiu cultural cu acces controlat, pe bază de bilet și în funcție de evenimente, asigură o relație responsabilă cu publicul și o protecție sensibilă a patrimoniului.

Dincolo de suprafața restaurată, această vilă este un bun exemplu de cum *arhitectura poate deveni un vehicul al memoriei*, o punte între epoci și generații, în care urmele trecutului coexistă cu funcții noi, adaptate sensibilității contemporane. În astfel de locuri este privilegiul publicului educat să pătrundă – cu respect și înțelegere istorică – în atmosfera complexă a Bucureștiului interbelic.
Accesul și programarea pot fi realizate prin intermediul platformei de contact și programări de la EkoGroup Vila, solicită informații pentru a explora această bijuterie arhitecturală.

Frequently Asked Questions about Gheorghe Tătărescu și Casa Tătărescu

• Cine a fost Gheorghe Tătărescu?
  Gheorghe Tătărescu (1886–1957) a fost o personalitate politică marcantă în România interbelică, prim-ministru în două mandate, implicat în modernizarea statului și în momente tensionate ale istoriei naționale, cu o biografie marcată de compromisuri, succese și controverse.
• Este Gheorghe Tătărescu același cu pictorul Gheorghe Tattarescu?
  Nu. Gheorghe Tătărescu, politicianul, este o personalitate distinctă de artistul Gheorghe Tattarescu (1818/1820–1894), pictor al secolului XIX, recunoscut pentru academismul său.
• Ce stil arhitectural definește Casa Tătărescu?
  Casa este un exemplu timpuriu și rafinat al arhitecturii interbelice bucureștene, combinând elemente mediteraneene cu accente neoromânești, sub semnătura arhitecților Alexandru Zaharia și Ioan Giurgea, îmbogățită cu intervenții sculpturale ale Miliței Pătrașcu.
• Ce rol a avut Arethia Tătărescu în conturarea casei?
  Arethia a fost beneficiara oficială și impulsionatorul cultural al proiectului, vegheată ca vila să se înscrie în echilibrul proporțiilor și să mizeze pe sobrietate, reprezentând un punct de legătură între putere, familie și artă.
• Care este funcția actuală a clădirii?
  Clădirea funcționează ca spațiu cultural și de evenimente, cunoscută sub denumirea de EkoGroup Vila, oferind acces publicului porționat și responsabil, integrând patrimoniul în viața culturală contemporană.

Casa Gheorghe Tătărescu, cu întreaga sa istorie și arhitectură, reprezintă o invitație la reflecție asupra modului în care memoria politică și culturală poate fi conservată și transmisă prin intermediul spațiului construit. În acest sens, vila este mai mult decât un monument sau un obiect de patrimoniu; este o istorie scrisă în proporții, detalii și accente sculpturale. Astăzi, EkoGroup Vila readuce în prezent această poveste complexă, îmbinând respectul pentru trecut cu necesitatea unei prezențe culturale active și asumate. Vă invităm să pășiți cu atenție în acest spațiu al memoriei și să redescoperiți un fragment esențial din Bucureștiul interbelic, prin care înțelegem un secol întreg de istorie românească.

EkoGroup Vila – Casa Tătărescu restaurată

📍 Strada Polonă nr. 19, Sector 1, București
📞 0771 303 303
📧 [email protected]

Accesul se realizează exclusiv prin programare prealabilă. Contactează echipa EkoGroup Vila pentru detalii și disponibilitate.